Numarul hartilor pe care se desfasoara ostilitatile este destul de redus, drept pentru care vei ajunge sa le cunosti pe de rost, iar locul în care te afli pe harta strategica nu are nici o importanta în desfasurarea propriu-zisa a bataliilor. Mai bine zis, degeaba te-ai ascuns într-un castel cu toata armata, fiindca în momentul în care esti atacat tot într-o poienita sau o padurice te vei lupta, iar despre un asediu nici nu poate fi vorba, desi uneori ti-ai fi dorit macar un gard dupa care sa te adapostesti.
Totusi, în unele situatii poti alege un loc anume unde sa aiba loc batalia, însa dupa cum spuneam, numarul acestora este redus si nici nu exista diferente majore între ele. Un alt element ce vine sa deranjeze putin strategia este magia, sub forma unor vraji cam prea distructive si pot care pot face o unitate în care ai investit timp si experienta una cu pamântul mai repede decât poti sa zici „ reload”.
Cea mai enervanta parte a luptelor tine în mod ironic de economie, deoarece un adversar înghesuit într-o singura provincie e în stare sa scoata de nu se stie unde armate complete, bine echipate si cu o gramada de stelute de experienta cu care sa-ti scoata peri albi. Si colac peste pupaza, cam dupa fiecare lupta ai nevoie de întariri, lucru care nu numai ca dureaza mai multe ture decât mi se pare normal, dar aduce cu sine si costurile unei forte militare ce sta degeaba, astfel încât devine destul de dificil sa-ti pui la punct regatul.