Super Meat Boy, caci despre el este vorba în rândurile de mai jus, este progenitura a doar doi indivizi, reuniti sub numele de Team Meat. Indie prin excelenta, Meat Boy a fost lansat initial în anul 2008, ca joc Flash. Succesul masiv de care s-a bucurat i-a oferit sansa de a deveni un platformer în toata puterea cuvântului, care si-a croit drum rapid în topul preferinselor gamerilor ahtiasi dupa o provocare adevarata.
Asadar, Super Meat Boy este un platformer 2D “tough as nails”, dupa cum îl descriu însasi producatorii, si ne serveste o poveste naiva si delicios de dementa. Meat Boy este o bucata de carne animata care trebuie sa-si salveze iubita, Bandage Girl, din ghearele raufacatoare ale lui Dr. Fetus, un fetus într-un borcan îmbracat în smoking. Complet ridicol si amuzant. Scopul jucatorului este sa-l ghideze pe Meat Boy prin labirinturile mortale de ferastraie, lasere, rachete sol-carne, gramezi de seringi hipodermice, balti de lava si tot felul de alte dispozitive cauzatoare de deces. Actiunea se petrece într-un mediu grafic încântator, colorat si cu un pronuntat aer retro, aducând omagiu clasicilor din care se inspira ( Mega Man si Super Mario Bros ). Muzica tip chiptune se potriveste perfect jocului, fiind foarte antrenanta, dar si atmosferica, iar sunetele din joc ajuta mult la conturarea acestei lumi nebune (doresc în mod deosebit sa remarc sunetele flescaite pe care le fac pasii lui Meat Boy, care reusesc sa fie scârboase si amuzante în acelasi timp). Detaliile precum dârele de sânge lasate de Meat Boy peste tot pe unde calca întregesc prezentarea ireprosabila a jocului.
nainte sa trec mai departe, vreau sa vorbesc despre control, un element crucial al oricarui platformer. Super Meat Boy ne pune la dispozitie numai patru actiuni: stânga, dreapta, sprint si salt, cu mentiunea ca saltul va fi cu atât mai înalt cu cât este apasata mai mult tasta Space. Astfel, controlul este foarte intuitiv si fluid, singura mea observatie fiind aceea ca, uneori, executarea unor salturi precise devine dificila. Însa nu dureaza mai mult de zece minute sa te obisnuiesti cu greutatea si inertia bucatoiului de carne si, cu timpul, vei începe sa navighezi prin niveluri cu usurinta si siguranta unui adevarat profesionist. Parca as recomanda totusi utilizarea unui controller, jucatul pe tastatura devenind dureros la un moment dat.
Este esential sa devii un maestru al controlului, fiindca nivelurile din Super Meat Boy sunt necrutatoare. Trebuie sa înveti sa faci salturi lungi, salturi scurte, salturi pe si de pe ziduri, sa înveti sa te opresti exact pe marginea unei platforme pentru a evita un plonjon într-o gramada de sare (aparent, sarea este fatala pentru carne) si, mai ales, sa înveti sa stapânesti viteza mare cu care se deplaseaza eroul nostru. Trebuie sa devii una cu halca de carne, lupta si suferintele lui Meat Boy trebuie sa fie si ale tale. Numai asa poti cunoaste succesul si gusta din cupa victoriei.
Sânge, lacrimi si sudoare (si rabufneli violente)
În acest quest epic de salvare a printesei-pansament, îl vom plimba pe Meat Boy prin mai mult de 300 de niveluri, grupate în capitole tematice: The Forest, The Hospital, Hell, etc. Fiecare capitol are caracteristicile si pericolele sale specifice, iar fiecare nivel introduce noi si noi provocari. Daca prin primele niveluri singurele tale griji vor fi atot-prezentele ferastraie circulare, unele fixe, altele mobile, pe masura ce avansezi în joc te vei confrunta cu tot mai multe obstacole: lasere care se activeaza alternativ, diverse guguloaie plutitoare care misuna peste tot, sectiuni din pereti care se naruie odata ce le-ai atins, oribilele rachete care mi-au facut viata un adevarat iad, platforme mobile, etc. Par multe si dificile si chiar asa si sunt, iar faptul ca tot jocul se petrece cu o viteza ametitoare lasa putin timp pentru clocit planuri, fiind nevoit mai mereu sa te bazezi pe agilitate si instinct. Bosii de final de capitol sunt si ei foarte ingeniosi, învingerea lor necesitând o anumita doza de strategie si o mult mai mare atentie acordata traseelor.
În ciuda dificultatii extreme, jocul nu pare niciodata ca triseaza. Nu exista inamici sau bombe care rasar de nicaieri si-ti distrug fara drept de apel un parcurs altfel acceptabil. Atunci când mori, stii ca ai murit din cauza ca nu ai fost suficient de rapid sau de agil. Stii ca este vina ta, nu a vreunei gaselnite artificiale, lucru ce te motiveaza pe tot parcursul jocului. Multe niveluri vor parea imposibile la început si vor duce la mai multe decese decât poti numara. Odata ce treci de ele, însa, satisfactia resimtita va fi enorma. Este vorba despre sentimentul acela placut ca ai trecut peste atâtea obstacole doar cu ajutorul dexteritatii tale formidabile, iar jocul te face sa te simti ca un adevarat erou. Desigur, urmatorul nivel te readuce la stadiul de vierme insignifiant care nu este în stare de nimic, pentru ca apoi sa te ridice din nou la statutul de zeu al platformer-elor. Întregul joc este un rollercoaster intens, din care nu lipsesc deloc episoadele în care-ti vine sa arunci monitorul pe geam si sa te zgârii pe ochi de nervi.
Jocul trateaza moartea foarte lejer. În primul rând, nu ai o limita de vieti. De fiecare data când Meat Boy cade în lava sau este eviscerat fara mila de vreo masinarie, esti aruncat instantaneu la începutul nivelului, gata sa o iei din nou de la capat. Majoritatea nivelurilor sunt scurte, putând fi terminate în câteva secunde, deci lipsa checkpoint-urilor nu se resimte absolut deloc. Faptul ca jocul te pune atât de repede din nou pe picioare este menit sa te încurajeze sa fii mai atent si sa devii mai bun. Moartea si dificultatea enorma nu au, deci, menirea de a îndeparta jucatorii, ci doar de a-i face sa-si depaseasca limitele si sa dea tot ce au mai bun din ei.
O gaselnita foarte simpatica a producatorilor sunt asa-numitele “replays”. La terminarea fiecarui nivel, jucatorului îi este oferita o reluare simultana a tuturor încercarilor sale esuate. Astfel ca putem vedea vreo douazeci de Meat Boys pornind în acelasi timp de la începutul nivelului. Cinci din ei cad imediat în dintii unui ferastrau. Cam zece nu reusesc cu nici un pret sa realizeze o saritura dificila, asa ca sfârsesc dureros într-o balta de deseuri radioactive. Înca vreo câtiva se chinuie inutil sa escaladeze un perete vertical, numai pentru a zbura pe undeva prin afara ecranului. Numai unul reuseste în sfârsit sa ajunga întreg la capatul nivelului, sarindu-i bucuros în cap printesei, înainte ca aceasta sa fie iarasi uschita de maleficul Dr. Fetus. Ce mai, o simfonie nebuna si distractiva a salturilor ratate si ocaziilor irosite, care-ti releva fara putinta de tagada ca antrenamentul asiduu este cheia succesului.
Mirodenii si alte adaosuri
Super Meat Boy reuseste sa ne tenteze cu multe alte bunatati, dar totul are un pret, astfel ca va trebui sa punem osul la munca daca vrem sa ne bucuram de tot ceea ce are jocul de oferit.
Sa începem cu bandajele, pe care le putem aduna pe parcursul nivelurilor. În majoritatea cazurilor, sunt plasate în asa fel încât sunt cumplit de greu de cules, fiind necesare niste manevre de maestru pentru a pune gheara pe ele. Cu ajutorul acestor bandaje, putem debloca diverse personaje cu care putem juca, majoritatea celebritati ale scenei indie: Tim din Braid, robotelul din Machinarium, omuletul din Minecraft, guguloiul din Gish, Captain Viridian din VVVVVV si multi altii. Partea si mai faina este ca fiecare din aceste personaje are abilitati speciale. Biluta din Gish poate umbla pe pereti, Captain Video din Bit.Trip pluteste în aer, Tim poate da timpul înapoi cu vreo câteva secunde si asa mai departe.
Asa-numitele “warp zones” sunt reprezentate prin portaluri care apar în anumite locuri si prin care Meat Boy poate intra. Aceste portaluri ofera acces la niste zone speciale, cu un puternic aer retro si inspirate din diverse alte jocuri indie, precum Mighty Jill Off sau Spelunky. Odata cu parcurgerea cu succes a acestor niveluri speciale, colectia de personaje jucabile va fi marita din nou. Portalurile nu sunt întotdeauna vizibile imediat, asa ca va fi nevoie de o atentie sporita pentru a le depista.
Ah, si am uitat sa mentionez Darkworld. Daca un nivel este terminat într-o anumita limita de timp, pe lânga calificativul A+ oferit jucatorului, i se va oferi accesul si la o varianta alternativa a acelui nivel, mult mai dificila. Numai cei mai desavârsiti jucatori vor face fata în Darkworld. Aici se separa baietii de barbati.
Sa serviti cu placere!
Super Meat Boy este un platformer extrem de dificil, ce ofera însa satisfactii enorme la terminarea fiecarui nivel. Desi devine frustrant destul de repede, parcurgerea labirinturilor întesate cu pericole mortale este întotdeauna cât se poate de distractiva, astfel ca îi veti ierta imediat micile neajunsuri. Parerea mea? Dati fuga si cumparati-l! Este unul din cele mai bune platformere aparute vreodata, inspirându-se din clasici si ocupându-si locul de drept printre ei. Ofera tone de continut, peste 300 de niveluri, o gramada de personaje deblocabile, provocari titanice si rasplata pe masura eforturilor depuse, totul pentru numai 15 euro. Ce-ti poti dori mai mult?